Blog de Oradea
De pe-aci!!!
Sa vezi ce-o sa fac!!!
Sa vezi ce-o sa fac… Stai numa!
Am sa dau cu bota-n balta si-am sa improsc noroi pe pantalonii de stofa oricui trece pe langa mine.
De ce? Ai sa ma intrebi.
Uite de-aia. Ca asa vreau eu. Ca mi s-a pus mie pata. M-a enerveaza pe mine pantalonii aia imaculati, trasi la firu’ cu plumb si de ce sa nu-i improsc cu noroi? Spune tu! DE CE?
Am sa ma sui in tramvai si-am sa merg fara bilet o mie de statii pana ma prinde controloru. Si cand ma prinde am sa ma dau jos, docil, cuminte si cand are sa scoata chitantierul am s-o rup la fuga ca un bezmetic. Sa ma prinda numa’ daca poate.
De ce? Ai sa ma intrebi.
Uite-asa! Ca vreau eu! N-am eu nevoie sa fac sport, da controlorii aia grasi cu mutre de mafioti ar cam avea nevoie. LE fac un mare bine chiar! Pe bune!
Am sa arunc cu baloane umplute cu apa in capul trecatorilor. Sa ii fac ciuciulete.
De ce? Ai sa ma intrebi!
De aia! Am imi incerc tinta. Sa vad daca mai reusesc zece lovituri din zece. Macar ii mai spala cineva ca unii dintre ei tare mai duhnesc a transpiratie statuta.
Am sa pun cuie la roti si-am sa var cartofi pe tevile de esapament ale masinilor din parcare. Sa se lase de-o disperare generala maine de dimineata cand au sa plece la lucru posesorii.
De ce? Ai sa ma intrebi!
EI BINE HAI CA ITI DAU UN RASPUNS CARE SE POTRIVESTE LA TOT CEEA CE AM SCRIS MAI SUS.
VReau sa imi aduc aminte cum era cand eram copil. Sa n-am grija zilei de maine, sa ma doara in cot daca a cazut bursa si a crescut euro, sa mi se rupa mie de razboiul din Afghanistan si de campania electorala. Vreau sa trag din nou cu prastia, sa ma murdaresc din cap pana in picioare, sa ma catar in copaci, sa ma joc de-a muschetarii, sa stau pana in miez de noapte jucand ascunsa sau alte jocuri de care imi aduc aminte cu placere. As vrea sa ma dau iar cu bicicleta zburatacind babele de pe trotuar si calcand matzele pe coada. As vrea sa ma joc iar cu cauciucuri uzate pana mi se inegresc degetele crezandu-ma sofer de curse. As vrea sa-mi adun gasca de nebunateci sa ne cataram iar in ciresul lu nenea Prencea si sa ne indopam cu cirese pana ni se face rau. As vrea sa ne construim iarasi cazemate si sa rupem gardul viu al lu nenea Dragos ca sa ne facem sabii si sa ne batem cu sabiile alea pana ne invinetim. Of Doamne ce fain ar fi sa putem reconstrui iarasi faimoasa noastra pluta cu care visam sa calatorim pana la mare desi, nici acum nu stiu cum am fi iesit cu ea de pe canalele colectoare. Dar atunci se putea… Tind sa cred ca am fi putut sa ducem pluta noastra pana pe Bega apoi am fi ajuns pe Dunare pana la Capul Sulina. Pe atunci totul era posibil. DA! TOTUL ERA POSIBIL.
As vrea sa fiu iar copil.
Sa nu-mi ceri…
Sa nu imi ceri luna de pe cer…ziua.
Sa nu-mi ceri sa ma urc in varful celui mai inalt copac…cu ochii inchisi.
Sa nu-mi ceri sa ma arunc din varful celei mai inalte cascade…noaptea.
Sa nu-mi ceri sa strig in gura mare…intr-o biblioteca.
Sa nu-mi ceri sa ma tavalesc in praf…prin ploaie.
Sa nu-mi ceri trandafiri cenusii…in miez de iarna.
Sa nu imi ceri imposibilul…
Sa nu imi ceri toate aste pentru s-ar putea sa ti le ofer.
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
As fi vrut sa-ti spun… dar nu pot… Ba! Pot
Sa nu crezi c-am uitat ce-am facut amandoi, intr-o seara cu luna roz. Nu, nu. N-am cum sa uit sampania cu parfum de tei si-un sarut in podul palmei. Nu, nu.
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
Nici tu n-ai uitat seara in care, de prea mult dor, stateam amandoi holbandu-ne in stele la kilometri distanta unul de altul.
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
Dar ce-ai vrea? Sa ma catar nebuneste dup-o magnolie uda de roua? Ai vrea? M-as duce, stii bine, fara sa ezit. Dar totusi? Ai vrea?
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
Sa nu-mi spui ca nu ti-ar surade un baldachin de matase rosie parfumata. Ca nu te cred. Nu ma cred nici pe mine cand spun ca nu mi-ar surade.
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
As vrea un camp de lalele albastre pierdute in marea de verde salbatic. Ai vrea? Se prea poate. Ai vrea mai cu seama sa ti le culeg pe toate… Si le-as culege. Ma crezi?
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
Poate e mult sa iti spun ca mai vreau zapada albastra in valea pierduta de anul trecut. Mai vreau frigul naprasnic ce mi te-a lipit de mine.
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz…
Ai vrea multe si as vrea multe. Dar stii… tot imi aduc aminte de-o seara cu luna roz…si-o sampanie cu parfum de tei… si-un sarut in podul palmei…
Iar tu ti-ai aduce aminte de-o seara cu luna roz???
Balarii cazone – Bocancile
Orice ai zice sau ai face, militar fiind, aveai parte de f*tai. Regulamentar sau nu, dar aveai parte si inca de mult. De la sergenti, plutonieri, de la ofiteri sau pur si simplu de la veterani…
Adica cum?
Era activitatea cea mai des intalnita intr-o unitate militara care poseda militari in termen. Intotdeauna intalneai pe cate unu care pescuia in chiuveta, sau care freca cu periuta de dinti pe jos, ori mai rau facea conducere cu valiza pe sub paturi. Tate aceste activitati erau garantate de imaginiatia si rautatea celui care iti aplica corectia. De obicei o facea cu un zambet sadic pe buze intarit de eterna comanda desavarsitoare MARSH, cum ar fi urmatorul exemplu.
-Plutoooooon, pe burta fuga MARSH.
Ordinul asta l-am intalnit la Bobocu, judetul Buzau, unde un caporal, nu prea inteligent (la prima vedere) ne indusese in”t”eroare cu ordinul sau caci ramasesem ca nise idioti incercand sa ne inchipuim cum pastele masii puteai sa fugi pe burta ca doar nu eram miriapozi. Si totusi, dupa doua ore de f*tai regulamentar s-a dovedit ca se poate, ba chiar cu destula repeziciune.
F*taiul se impartea in doua categorii:
-Solo, adica ti-o luai singur iar restul priveau. De obicei dintre privitori mai erau selectati cativa care sa incaseze un SOLO, la fel de plin de imaginatie.
-de grup. F8taiul din categoria asta era de obicei interminabil caci din intreg grupul aparea mereu unul care sa nu fie in stare sa execute comanda si in momentele alea toata activitatea se relua pana era multumit sceleratul care o ordonase. In tot acest timp aveai ocazia sa ii pomenesti respectivului (in gand, soptit, sau printre dinti ca doar nu erai idiot sa o faci in gura mare, toti sfintii dumnezeii, pastele, scandurile neamurile si toate organele sexuale feminine si masculine).
Ei… Pe vremea cand ma regaseam in unitatea pomenita mai sus, adica la Bobocu, am asistat la urmatoarea intamplare.
Aveam intre noi un ungur Laci, baiat simpatic, mereu zambaret si pus pe sotii. Era ca pita calda omul ala, fiind in stare sa iti dea haina de pe el daca i-o cereai. Ajunsesera pana si veteranii sa il aiba la suflet… doar unul… Mereu aparea acel “unul” care sa strice atmosfera. Pe acest “unul” il chema Bourosu. Stiu… Nume tipic zonei. Mai intalnisem nume si mai ciudate si amuzante cum ar fi Lopatastramba sau Cainerau lucruc are ne-a facut sa ii denumim indieni.
Dar sa revin la intamplarea dintre Laci si Bourosu. Era Bourosu asta o namila de om de nu iti incapea bine pe usa, si inalt si lat in spate, cu o capatana cat o galeata de mare si la fel de goala. Avea o cautatura ce iti dadea fiori de aveai senzatia ca e mereu gata sa iti incerce elasticitatea oaselor, si asa si era.
Ei bine, se ia al nost’ Bourosu de bunul si blajinul Laci, il inghesuie la perete si cu un ranjet cretinic pe chip ii zice:
-Auzi mai, pana sura, iei bocanshii astia…
Si ii vara sub nas o pereche de bocanci care duhneau a mortaciune.
-…si mi-i fashi cu crema. Daca nu mi plashi cum i-ai facut ti fut tuata armata pana mi-i zashi ho vitzal.
Il vad pe Laci luand docil bocancii si disparand pe usa dormitorului. Astfel de intamplari erau frecvente si ii deplangeam deja soarta bietului nostru camarad. Apare peste o juma de ora, rosu la fata, mancand aerul si se tranteste in pat. Ochii ii straluceau de bucurie. Dupa ce isi recapata respiratia, la insistentele noastre intrebari ne raspunde:
-Nu inteles ce avut cu mine. Io facut la el bocancile, frumooooos. Nu stiu de ce nu placut che facut si afara si inauntru de tot negru lucios.
Din clipa aceea Bourosu nu s-a mai luat de viata lui Laci, in schimb isi concentrase atentia asupra noastra, dar asta va voi povesti altadata.
‘te drecu
Scrii tot felul de rahaturi agramate, vise porno sau mai stiu io ce? Ti-ai facut blog ca sa te eroticizezi la distanta cu luzari ca tine? Te tii mare scriitor dar n-ai publicat inca nimic? Te-ai trezit tu sa ma apostrofezi pe mine ca nu scriu? Ei bine iti recomand SA TE DUCI DRACULUI… Nu m-a facut pe mine o critica sau altceva, ba chiar mai mult le accept cu capul sus cand vin de la persoane de calitate nu de la labagii ca tine.
Sa facem urmatorul calcul draga rahat cu ochi:
Blogul meu, in starea parasita in care se gaseste acum are o medie de 50 de vizitatori pe zi. Pe cand tu, cu ale tale scrieri de doi lei aduni intr-o luna cat aduna blogul meu (singur, neadministrat, parasit in www-ul vietii) intr-o saptamana.
Tin sa iti aduc aminte ca esti inca de rahat la gurita dragul meu, de pe vremea cand ma pupai in fund ca sa iti citesc porcariile. Probabil ca te-ai suparat atunci cand ti-am spus sa iti rafinezi stilul ca ai avea oaresice potential. Insa tu ti-ai rafinat critica. MARFA.
Sunt curios acum, ca am facut postarea asta, ce o sa mai zici?Pentru ca, evident tu esti cu ochii pe blogul meu. Pai atunci:
-IA D-ACIA INSPIRATIE FATALAULE.
Ah si sa nu uit: Daca tot te visezi un fel de Asimov in devenire, tin sa iti precizez ca cel mai rablagit spermatozoid al marelui scriitor e de o mie de ori mai destept ca tine.
O zi faina sa ai, dom’le critic.
Wind of change!
Blog de Oradea va trece in urmatoarele zile printr-o serie de schimbari majore. Voi incepe cu numele. Blog de Oradea e altceva. Cu fiecare postare mi-am lasat tot mai mult amprenta pe blogul asta si numele nu i se mai potriveste. Apoi, voi schimba aspectul. Am senzatia ca e destul de obositor pentru ochiometru sa citesti, cu atat mai mult ca am multe de scris.
Cescuta de ceai!
Intr-o zi, mama mea era plecata si tatal meu trebuia sa aiba grija de mine.
Aveam poate 2 sau 2 ani si jumatate.
Primisem cadou de curand un set de “cescute de ceai” si erau jucariile mele favorite.
Tata era in sufragerie si citea ziarele de seara cand eu i-am adus o cescuta de “ceai”, care de fapt era doar apa.
Dupa cateva cesti de “ceai” si multe laude pentru un ceai asa de bun, mama s-a intors acasa.
Tata a i-a spus sa astepte si ea in sufragerie sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de “ceai”, pentru ca eram “atat de draguta!”
Mama a asteptat si bineinteles ca eu am aparut in sufragerie cu inca o cescuta de “ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toata.
Apoi i-a spus (cum doar o mama poate sti…):
“Te-ai gandit oare ca singurul loc unde ea poate sa ajunga sa ia apa este toaleta?”
Impresii la mare!
Fac azi o baie rapida, pun ochelarii de inot pentru impresionarea audientei, dau puternic de 8 ori din brate, vad pe sub apa ceva umbre, ma ia panica si ma intorc. Ajunge sa mai dau de 4 ori din brate si ajung la apa mica. Pun picioarele pe nisip, imi zic ca-mi e de ajuns 1 minut si 24 de secunde de baie si e cazul sa ies la soare.
Dar stii prea bine, prietene cetitor, ca iesitul din apa nu se face oricum. Pe plaja-i lume multa, poate se uita cineva la tine. Daca tii cat de cat la imaginea ta, mai indrepti una-alta. Tragi de slip, sa aranjezi cucu subacvatic, bagi un pic mana prin par (cat mai ai) sa-l faci „sauvage”, ridici pieptul, s…i burta…
Apoi iesi pe tarm, calcand hotarat, pentru impresie. Privind undeva departe, nicaieri, tot pentru impresie. Dar stii ca macar 3 babe hodoroage tot se uita la tine. Poate una nici nu vede, nu conteaza. Ei bine eu am avut bafta sa ies taman langa 3 fatuci ce se bronzau pe ţiţisoare. M-am gandit ca bine am facut ca m-am primenit. Si am calcat mai hotarat, fara sa privesc spre ele. Bineinteles, doar la inceput….
Cand am ajuns cam la juma de metru de sezlongurile lor, le-am traznit o privire de, teoretic, trebuia sa le ingrop sub nisip. Ai tu habar, cetitorule, cum arata ochii mei verzi pe fata mea bronzata, cand ies din mare?! Nu, nu ai. Ei bine, fetisoarele au ramas incremenite. Ma priveau cu ochi mari, toate trei. Am trecut pe langa ele multumit de traznetul transmis, de impresia facuta.
Ajung langa propria sotie, zambind multumit de mine. Si propria sotie imi spune:
- Sterge-te pe fata, esti plin de muci.
